Natura deschisă a MySQL nu poate garanta singură viitorul său.

Oracle pretinde că nu contează cine deține MySQL: pentru că are sursele deschise, oricine poate să-l folosească liber și să-l dezvolte mai departe. Spunând acest lucru, ei neagă că există o problemă. Dacă într-adevăr ar gândi așa, nu ar risca întreaga achiziție a Sun din cauza MySQL, iar Sun de la început nu ar fi plătit un miliard de dolari pentru MySQL. Apoi cu toții ar fi putut face pur și simplu un „derivat”. Oracle utilizează deja programe cu surse deschise ca Linux și Apache. Dacă nu contează cine-l deține, de ce vrea Oracle să cumpere MySQL în loc să creeze un derivat.

Există câțiva lideri ai comunității care promovează deschiderea surselor și de asemenea, câțiva oameni în general bine intenționați care cred că MySQL este sigur sub orice propietar deoarece are sursele deschise. Câțiva dintre ei cred asta din pură convingere. Alți câțiva sunt apropiați de Oracle și Sun. Iar majoritatea lor nu au înțeles formula de succes a MySQL. Formula care face MySQL mai de succes decât orice altă bază de date cu surse deschise.

Serverul de baze de date al MySQL a fost în mod tradițional un produs dezvoltat și menținut de o singură companie, nu un proiect al comunității depinzând de voluntari sau de furnizori multiplii (precum Linux). De fiecare dată când cineva dezvolta îmbunătățiri importante, compania din spatele MySQL se asigura (printr-o delegare a drepturilor de autor) că are dreptul să folosească acele îmbunătățiri nu doar sub GPL dar și sub alte licențe.

Această abordare a permis MySQL să-și implementeze modelul de afaceri de mare succes bazat pe licența dublă. Aceia care au dorit să încorporeze codul MySQL în alte proiecte sub GPL au fost liberi să o facă („dacă tu ai sursele deschise, și noi avem sursele deschise”). Aceia care au dorit să-l încorporeze sau să îi aducă îmbunătățiri în produse cu sursele închise, fără a fi nevoiți să-și publice întregul produs derivat sub termenii GPL (ceea ce, practic, i-ar priva de mai multe oportunități comerciale) puteau cumpăra, opțional, o licență comercială (program identic, dar cu drepturi și obligații diferite). În acest caz, MySQL sau Sun spuneau: „Dacă ești comercial și faci bani cu programul, noi de asemenea suntem comerciali și vrem să facem bani cu el”.

Nu doar afacerea bazată pe licența dublă a depins de principiul acesta, dar și creșterea rapidă a afacerii bazată pe abonarea la „MySQL Enterprise”. Aceasta este compusă din trei tipuri de componente: MySQL (oricum disponibil sub GPL), servicii (care se pot cumpăra și separat, inclusiv de la părți terțe) și instrumente. Cele mai interesante instrumente, precum Monitor sau Query Analyzer au fost făcute disponibile ca propietare (non-GPL) chiar dacă sunt atât de strâns integrate în însuși MySQL, încât orice terț care distribuie astfel de instrumente este implicit legat de GPL. Fără aceste instrumente care să facă diferența (o ofertă de primă clasă să justifice un preț de primă clasă) ar mai fi oportunități de abonare, dar mult mai puțin profitabile.

MySQL AB și mai târziu Sun au utilizat, de asemenea, marca înregistrată și drepturile de autor pentru a dirija și a crește distribuția și popularitatea MySQL. Există standarde internaționale pentru certificarea oficială în MySQL, permițând profesioniștilor să-și dovedească cunoștințele într-un mod înțeles de orice client. Există parteneri autorizați MySQL pe tot globul pentru asistență și consultanță. Există cărți oficiale MySQL. Există, deosebit de importante, așa numitele excepții FOSS pentru simplificarea integrării MySQL cu programe non-GPL dar libere și cu surse deschise („Free and Open Source Software”) - un factor cheie de succes pentru împachetărea MySQL în anumite distribuții de sisteme de operare, limbaje de programare și instrumente.

Dar nici una dintre acestea nu este menită să minimalizeze importanța vibrantei comunități MySQL. Multe milioane de utilizatori au dus vestea, au contribuit la asigurarea calității prin folosirea MySQL, au dezvoltat programe legate de MySQL -- dar pentru nucleul MySQL și pentru dezvoltarea unor motoare de baze de date puternice, este o evidență empirică ca să facă să meargă astfel de afaceri reale, cu oportunități mari de venituri.

Am fost întrebați de multe ori de ce MySQL nu poate să reușească doar pe baza licenței GPL, precum Linux. Sunt multe motive. Începem prin a spune că toate aplicațiile bazate pe MySQL trebuie făcute disponibile sub GPL (în cazul în care proprietarul nu acordă o licență comercială). Nu este valabil pentru Linux, a cărui licență vine cu o excepție (care este marcată ca o „clarificare”) ce permite să fie rulate pe Linux aplicații neafectate de nucleul licenței GPL. Deci, de exemplu, dacă cineva vrea să introducă MySQL într-un sistem de navigare, regulile GPL se aplică, dar pentru Linux, în mod normal, aceasta nu ar fi deloc o problemă. În afară de această diferență fundamentală în regulile de licențiere, MySQL nu a avut și probabil nu va avea genul de sprijin de la o companie precum IBM (care își protejează propria afacere de baze de date).

Se discută întotdeauna despre „derivate”, însemnând versiuni independente, derivate din MySQL. GPL permite apariția derivatelor, dar nu asigură reușita lor. Nu doar că „derivatul” ar porni fără faimosul nume de MySQL, dar în același timp, „derivatul” nu ar fi utilizabil oriunde, de exemplu în aplicații, module sau motoare de baze de date cu surse închise care fac parte din ecosistemul MySQL actual.

Richard Stallman (RMS), creatorul licenței GPL și fondatorul mișcării libertății (sau altfel spus, dechiderii) programelor, confirmă că MySQL, fiind un produs ce face parte dintr-o infrastructură mare, nu poate depinde doar de contribuțiile comunității GPL, pentru a avea succes.

Petiția noastră este flexibilă. Fiecare susținător poate alege una, două sau toate cele trei opțiuni prezentate în continuare, ca acceptabile. GPL este o licență deosebită, dacă MySQL este în mâinile unui propietar bine intenționat. GPL dă un control maxim și cu un propietar cu intenții bune, acest lucru este de dorit, în timp ce cu un proprietar cu intenții rele, trebuie evitat. Deci o cesionare către un asemenea cumpărător este prima opțiune și apoi MySQL ar putea -- chiar ar trebui -- să continuie să fie disponibil sub GPL (poate GPLv3 în loc de GPLv2, dar în orice caz, GPL) pentru ca proprietarul cu intenții bune să aibă puterea să-l îndrume în direcția bună.

Ar fi de asemenea posibil să fie lăsat MySQL ca atare, sub GPL, dar cu o „excepție la legare”, în favoarea aplicațiilor, modulelor sau a integrărilor (ale libmysqld). Și schimbarea licenței cu una mai permisivă, ca Licența Apache 2.0, ar da flexibilitate în licențiere, inclusiv posibilitatea pornirii unui nou proiect bazat pe GPL care include MySQL sau dezvoltarea produsului sub licența Apache sau sub oricare altă licență, inclusiv integrarea codului în produse proprietare.

Liberalizarea termenilor licenței ar însemna că Oracle, ca nou proprietar al MySQL, nu ar putea să își folosească poziția privilegiată să blocheze câțiva dintre clienții și partenerii MySQL. Dacă Oracle nu continuă dezvoltarea MySQL într-o direcție cu adevărat bună (care nu este o chestiune de câți bani se cheltuie, ci mai degrabă de cum mai exact se cheltuie), va pierde controlul, deoarece alții nu numai că au posibilitatea legală, dar au și oportunitatea reală să se îngrijească de clienții MySQL în diversitatea lor și de inovații pentru MySQL. Pentru câțiva ani, pieței îi va lipsi cu siguranță prezența MySQL, în felul în care îl știm până acum. Temporar, Oracle ar elima competitorul său cel mai feroce. Dar după o vreme, el va putea să revină la fel de puternic ca mai înainte, după câțiva ani poate chiar mai puternic ca niciodată.

Într-un fel sau altul, nimic nu poate fi considerat o soluție dacă viitorul MySQL depinde de bunele intenții ale Oracle. Tipul de promisiuni „credeți-mă” nu ajută în niciun fel. Fiecare copil învață asta din basme. Autoritățile de reglementare ar trebui să știe mai bine.